Succesul eșecului… Op-Ed de Victor Pelin

„…succesul eșecului învestirii unui guvern, zis de tranziție, pare să fie singura cale de scoatere rapidă a Republicii Moldova din impas. Președintele Maia Sandu mai are cel puțin trei posibilități să se opună instaurării guvernului de tranziție al mafiei și bandiților, chiar în pofida unei hotărâri defavorabile ale CC. Este o altă problemă, dacă va decide sau nu să cedeze.  

Cine și de ce a provocat criza guvernamentală?

Criza politică și guvernamentală din Republica Moldova se adâncește. În cadrul ședinței Parlamentului din 11 februarie 2021, candidatul la funcția de prim-ministru, Natalia Gavriliță, a obținut exact ceea ce le-a cerut deputaților – neacordarea votului de încredere. Astfel, a fost consumată prima tentativă de învestire a Guvernului. În aceiași zi, președintele Maia Sandu a înaintat-o repetat pe Natalia Gavriliță la funcția de prim-ministru, pentru a obține repetat același rezultat. Scopul urmărit de șeful statului este provocarea cât mai rapidă a alegerilor parlamentare anticipate ca remediu pentru depășirea crizei politice și guvernamentale.

Pe de altă parte, liderul Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), ex-președintele Igor Dodon, propune o soluție de alternativă: „Lansăm inițiativa de a forma o majoritate parlamentară de cel puțin 51 de deputați, pentru a activa pe perioada de tranziție”. Propunerea respectivă este contrară scopului declarat oficial de Igor Dodon în ultima zi a mandatului de șef al statului, atunci când a fost declanșată în mod deliberat criza guvernamentală: ”Acum este cel mai potrivit moment. Vreau să precizez că decizia nu a fost luată sub presiunea protestelor… Această decizie a fost luată cu scopul de a declanșa alegerile parlamentare anticipate”. Celelalte declarații ale liderului PSRM, făcute pe marginea acestui subiect după expirarea mandatului prezidențial, sunt mai puțin relevante.

Provocarea alegerilor parlamentare anticipate a fost și obiectivul declarat al ex-premierului Ion Chicu. Pledoaria în favoare dizolvării Parlamentului a fost exprimată de ex-premierului Ion Chicu pe 12 septembrie 2020, înaintea alegerilor prezidențiale din noiembrie 2020, imediat după prima ședință a Parlamentului din sesiunea de toamnă: „Am avut prima ședință a Parlamentului. Populismul e mai grav ca virusul și seceta. Oamenii responsabili din legislativul actual au rămas în minoritate. Acest Parlament trebuie dizolvat fără întârziere!”. Ex-premierul Chicu și-a confirmat pledoaria pentru dizolvarea Parlamentului și după pierderea alegerilor prezidențiale de către Igor Dodon:  „… acest Parlament trebuie să plece în istorie, mai ales când vedem ce elemente sunt acolo… Eu o spun în cunoștință de cauză, de aceea o să facem tot ca acest Parlament să fie dizolvat”.

Așadar, doi dintre principalii decidenți din stat – președintele Igor Dodon și premierului Ion Chici, au provocat în mod deliberat criza guvernamentală prin intermediul demisiei Guvernului, scopul declarat fiind ajungerea la alegerile parlamentare anticipate. Dar după cum bine se știe – socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Chiar în ziua părăsirii palatului prezidențial, pe 23 decembrie 2020, Igor Dodon a pus toată responsabilitatea pe succesoarea sa: „Începând cu ziua de mâine, președintele ales trebuie să-și asume întreaga responsabilitate pentru ceea ce se întâmplă în țară și ori să înceapă discuțiile cu fracțiunile parlamentare pentru numirea unui nou Guvern, desemnând un candidat sau să discute o foaie de parcurs pentru declanșarea alegerilor anticipate”. Cu toate acestea, în pofida multiplelor crize, încrederea cetățenilor în președintele Maia Sandu și în Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS), pe care l-a condus, depășesc semnificativ încrederea în PSRM și liderul acestuia. Aceasta este singura explicație pentru a înțelegea de ce cei care au provocat criza guvernamentală caută soluția în învestirea unui eventual guvern de tranziție, renunțând la scopul declarat – dizolvarea Parlamentului.

Din lac în puț…

Soluția aleasă de liderul PSRM pentru redresarea situației precare în care s-a pomenit formațiunea pe care o conduce a fost pledoaria pentru oficializarea relațiilor PSRM cu Partidul Șor. Majoritatea parlamentară PSRM- Șor a sesizat Curtea Constituțională pentru a contesta decretul președintelui Maia Sandu privind numirea repetată a Nataliei Gavriliță pentru funcția de prim-ministru, insistând pe candidatura noii majorități parlamentare – Mariana Durleșteanu, în conformitate cu jurisprudența CC. Până la adoptarea deciziei CC, evoluția crizei politice și guvernamentale rămâne în suspans. Totuși, în perioada respectivă se poate formula și căuta răspunsuri la un șir de întrebări:

  • va avea oare de câștigat sau de pierdut PSRM de pe urma oficializării relațiilor cu cea mai toxică formațiune politică din istoria Republicii Moldova – Partidul Șor? Întrebarea e retorică, fiindcă liderul PSRM a răspuns nu o singură dată la ea, inclusiv în cadrul emisiunii “Președintele răspunde”, din 3 iulie 2020 (min. 7.00-15.21)“… cu Parlamentul acesta nu mai ai ce face… 16-17 deputați și-au părăsit fracțiunile, pe ei i-au cumpărat, de aceea, unica soluție – alegerile parlamentare anticipate. Palhotniuc are deja 23-24 de deputați… el vrea să intre la guvernare. Știți cum fac bandiții, de obicei? Bandiții creează probleme, apoi vin și îți propun să ți le rezolve. Acum, Șor, Candu, Planotniuc încearcă să iasă la discuții… Toți înțeleg că este proiectul lui Plahotniuc… Așa că să cunoașteți că poziția principială, oficială a PSRM și a președintelui (Dodon) – noi nu avem nici un fel de discuții cu mafia și bandiții lui Plahotniuc și Șor. Maiei Sandu și lui Andrei Năstase le dau un sfat – nu vă legați cu mafia și bandiții… Voi conștientizați că dacă vă legați cu bandiții, voi nu aveți viitor. Vreau să cunoașteți poziția mea. Eu voi face tot posibilul ca să declanșez în timpul apropiat toate procedurile pentru ca să ajungem la alegeri parlamentare anticipate. Este principial, acest Parlament trebuie curățat și marea majoritate a cetățenilor își doresc acest lucru… imediat după prezidențiale, primul decret al noului președinte, ales de către popor, trebuie să fie „dizolvarea Parlamentului și alegeri parlamentare anticipate”. Eu voi face tot posibilul anume pentru acest scenariu”;
  • ce soluții pentru depășirea crizei economice ar putea propune coaliția formalizată a PSRM și Partidului Șor, soluții diferite de cele ale coaliției informale a celor două formațiuni, care a funcționat la turații maxime în decembrie 2020?;
  • ce soluții pentru depășirea multiplelor crize ar putea oferi eventualul cabinet de miniștri al Marianei Durleșteanu, diferite de cele ale Guvernului Chicu, considerat de către de liderul PSRM a fi unul dintre cele mai profesioniste?;
  • chiar va accepta eventualul premier, Mariana Durleșteanu, să devină mascota guvernamentală a mafiei și bandiților?  Înțelege ea oare că dacă se leagă cu bandiții, atunci nu mai are viitor?;
  • cunoaște oare potențialul premier, Mariana Durleșteanu, că relansarea cooperării cu partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova, în special cu Uniunea Europeană, de o guvernare asigurată de Partidul Șor va fi extrem de dificilă?;
  • cum va depăși guvernul Durleșteanu blocajul relațiilor cu FMI și alți parteneri de dezvoltare după adoptarea, în decembrie 2020, de către coaliția informală PSRM-Șor a legilor privind micșorarea vârstei de pensionare și anularea legii miliardului? Guvernul Chicu a dat aviz negativ acestor legi, după ce a negociat luni bune cu FMI, iar instituția respectivă a avertizat despre afectarea relațiilor.

Din cele expuse mai sus putem trage concluzia că decizia PSRM de a oficializa o majoritate parlamentară alături de mafie și bandiți, pentru instalarea unui guvern al acestora, este una extrem de proastă, mai proastă decât săritul din lac în puț.

Curtea Constituțională pe post de arbitru

Blocajul instituțional survenit în urma crizei guvernamentale, provocate de comun acord de către ex-președintele Igor Dodon și ex-premierul Ion Chicu, poate fi soluționat de Curtea Constituțională care, cel mai probabil, va admite examinarea sesizării deputaților socialiști privind controlul constituționalității decretului Președintelui Republicii Moldova nr. 32-IX din 11 februarie 2021 privind desemnarea candidatului pentru funcția de Prim-ministru. La examinarea cauzei, CC va trebui să ia în calcul un șir de factori, care ar putea necesita precizarea și extinderea jurisprudenței sale privind înaintarea candidaturii prim-ministrului de către președintele țării. Nu încape îndoială că la baza examinării cauzei se va regăsi hotărârea nr.23 din 06.08.2020, care stipulează că marja discreționară a Președintelui Republicii la desemnarea candidatului pentru funcția de Prim-ministru este limitată. În cazul în care este constituită o majoritate parlamentară absolută formalizată, Președintele Republicii este obligat să desemneze candidatul înaintat de această majoritate pentru funcția de Prim-ministru. Totuși, CC va trebui să ia în considerare argumentele părților, jurisprudența sa mai extinsă și alte articole din Constituție pentru a corobora tezele de bază în vederea pronunțării verdictul privind constituționalitatea decretului prezidențial contestat. Principalele argumente care ar putea influența hotărârea CC se rezumă la următoarele:

  • articolul 75 din Constituție prevede în mod expres că cele mai importante probleme ale societății și ale statului sunt supuse referendumului. Hotărârile adoptate potrivit rezultatelor referendumului republican au putere juridică supremă;
  • la 24 februarie 2019, odată cu alegerile parlamentare, s-a desfășurat și referendumul consultativ privind revocarea deputaților, dacă nu-și îndeplinesc corespunzător obligațiile lor. În campania electorală una dintre problemele vehiculate drept temei de revocare a deputaților a fost traseismul politic al acestora. Pentru opțiunea menționată la referendum au pledat peste 70% din participanți, iar rezultatele au fost confirmate de CC;
  • la 11 iunie 2020, Parlamentul a adoptat, cu majoritatea absolută a deputaților, la solicitarea fracțiunii PSRM, hotărârea nr.84 pentru adoptarea Declarației cu privire la condamnarea faptelor de traseism și corupere politică. Această declarație s-a înscris perfect în albia voinței cetățenilor, exprimată în cadrul referendumului din 24.02.2019;
  • intenția afișată a PSRM de a învesti un guvern de tranziție nu este prevăzută de Constituție, care prevede că orice mandat al Guvernului este valabil până la sfârșitul mandatului Parlamentului. De aceea, declarațiile liderului PSRM privind guvernul de tranziție comportă elemente de bluf politic pentru asigurarea existenței actualei componențe a Parlamentului, despre care s-a exprimat că este plin de traseiști și reprezentanți ai mafiei și bandiților;    
  • în hotărârea nr.4 din 22.04.2013, Curtea Constituțională a ținut să menționeze cu valoare de principiu, că statul de drept nu este o ficțiune, care are doar natură declarativă. Funcționarea statului de drept trebuie să se manifeste prin acțiuni practice. În acest sens, cu titlu de principiu, Curtea a statuat că orice mandat politic trebuie să se bazeze pe încrederea cetățenilor și a reprezentanților acestora. Într-o democrație veritabilă, normalitatea constă în demisia imediată a persoanelor care și-au pierdut încrederea publică, fără a se ajunge la demitere. Spre exemplu, Franța a dezvoltat o practică specială pentru aceste cazuri, supranumită Bérégovoy-Balladur, potrivit căreia acuzarea unui ministru (sau chiar a unui prim-ministru) de săvârșirea unor fapte reprobabile, chiar și în lipsa unor documente judiciare, conduce la demisia sau înlăturarea imediată a acestuia din funcție (au fost atestate 11 astfel de cazuri pe parcursul celei de-a 5-a Republici). Urmând aceeași logică, în Germania, președintele țării a demisionat pentru accesarea unui credit în condiții preferențiale, iar ministrul educației și ministrul apărării – pentru suspiciuni de plagiat. În mod similar, președintele Ungariei a demisionat în urma unor acuzații de plagiat etc. În Uniunea Europeană, cu care s-a asociat Republica Moldova, această practică este extinsă și asupra deputaților. Cel mai recent exemplu este cel al deputatului ungur, din partea partidului de guvernământ FIDESZ, Jozsef Szajer, care și-a prezentat demisia din cauză că a devenit public faptul că, oficial, promova un anumit gen de politici, dar s-a dovedit că, de fapt, proceda contrar convingerilor etalate;
  • nimeni nu poate da garanții șefului statului că candidatul la funcția de premier, Mariana Durleșteanu, nu va include în garnitura sa de miniștri persoane compromise, care au participat la finanțarea ilegală a PSRM, inclusiv din sursele GAZPROM-ului, sau la transmiterea unor obiecte dubioase de Costea către Cornel.     

Argumentele de mai sus sunt bazate pe documente juridice și politice adoptate de Parlament și CC, precum și pe fapte concrete. Dar există și argumente de ordin politic, care au la bază intențiile declarate ale înalților demnitari și care nu pot fi ignorate:

  • declarațiile președintelui Igor Dodon, invocate mai sus și exprimate în adresarea sa către cetățenii Republicii Moldova în emisiunea Președintele răspunde din 3 iulie 2020. O parte din aceste argumente a fost invocată de președintele Maia Sandu pentru a-și explica refuzul de a desemna candidatul majorității PSRM-Șor, constituită inclusiv din reprezentanții mafiei și bandiților
  • declarațiile premierului Ion Chicu, care a provocat în mod intenționat criza guvernamentală, dându-și demisia pentru a crea condițiile tocmai pentru provocarea alegerilor parlamentare anticipate;
  • declarațiile vicepreședintelui Parlamentului, Vlad Batrîncea, care insistă pe modificare Constituției pentru interzicerea traseismului politic: „Considerăm că multiplele acte de corupție și prostituție în Parlamentul Republicii Moldova au afectat grav imaginea legislativului. Republica Moldova nu are nicio șansă de supraviețuire și dezvoltare, în condițiile în care unii deputați cred că pot scoate la vânzare mandatul cetățenilor”. Până la modificarea legii supreme, secretarul executiv al PSRM insistă ca PSRM, PAS și Platforma DA să acționeze în albia rezultatelor referendumului din 24.02.2019.

Concluzii

Criza guvernamentală și politică din Republica Moldova a fost provocată în mod deliberat de înalții demnitari – președintele Igor Dodon și premierul Ion Chicu, cu scopul de a provoca alegeri parlamentare anticipate. Din cauza ratingului descendent al PSRM, liderul formațiunii, Igor Dodon, a decis să pledeze în favoarea instalării unui guvern de tranziție, susținut de majoritatea parlamentară PSRM-Șor.

Concubinajul sau mariajul oficial al PSRM cu Partidul Șor face un deserviciu imens formațiunii și societății per ansamblu. Oricine se poate convinge că liderii PSRM sunt conjuncturiști irecuperabili, care se conduc doar de interesele lor imediate, uitând cu nonșalanță de atitudinile lor principiale, etalate câteva luni în urmă.

Este necesar să se găsească cineva, destul de influent și competent, ca să-i explice profesionistei Mariana Durleșteanu că va trebui, eventual, să se descurce în funcția de premier, pe perioada tranziției, fără suportul partenerilor de dezvoltare. De asemenea, ar trebui ca Mariana Durleșteanu să mediteze asupra sensul instalării eventualului guvern de tranziție. Să se întrebe despre ce fel de tranziție poate fi vorba, tranziție de la ce către ce? De ce ar crede că garnitura ei guvernamentală va reuși să facă ceea ce nu a reușit să facă Guvernul Chicu, în cooperare cu aceeași majoritate parlamentară etc.? Printre persoanele care ar trebui să discute Mariana Durleșteanu ar trebui să se regăsească și președintele Maia Sandu.

Curtea Constituțională va avea de cântărit foarte bine dacă merită să-și ajusteze jurisprudența pentru a nu admite impunerea șeful statului să desemneze candidat la funcția de prim-ministru pe un exponent al mafioților și bandiților, prelungind viața politică a unei componențe a Parlamentului ce produce multiple acte de corupție și prostituție. De asemenea, ar fi bine ca judecătorii CC să nu scape din vedere că aflarea lor în postura respectivă se datorează unor evenimente provocate de instituțiile statului capturat, instituții care nu au fost curățate până la urmă. O astfel de instituție este și cea reprezentată de componența actuală a Parlamentului Republicii Moldova, contestată recent tocmai de cei care au constituit recent majoritatea parlamentară PSRM-Partidul Șor.

Finalmente, succesul eșecului învestirii unui guvern, zis de tranziție, pare să fie singura cale de scoatere rapidă a Republicii Moldova din impas. Președintele Maia Sandu mai are cel puțin trei posibilități să se opună instaurării guvernului de tranziție al mafiei și bandiților, chiar în pofida unei hotărâri defavorabile ale CC. Este o altă problemă, dacă va decide sau nu să cedeze. 

Citește mai mult: https://www.ipn.md/ro/succesul-esecului-op-ed-de-victor-pelin-7978_1079703.html#ixzz6mcHwL4nf

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *